ISOP Logo

DESEMNAREA ADMINISTRATORULUI JUDICIAR PROVIZORIU ÎN CONTEXTUL NOULUI COD AL INSOLVENȚEI- CHESTIUNI CONTROVERSATE

Aliniatul 1, litera d, al articolului 45 din legea nr. 85/2014 stabilește modalitatea de desemnare a administratorului judiciar provizoriu, judecătorul sindic având atribuția desemnării motivată, după verificarea eventualelor incompatibilități, a administratorului judiciar provizoriu solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de către debitor, dacă cererea îi aparține acestuia.
Situația se complică atunci când se înregistrează cereri de deschidere a procedurii de insolvență formulată atât de debitor căt și de creditor, situație prevăzută de legiuitor, în cele ce urmează:
În cazul în care atât debitorul, cât şi creditorul au solicitat desemnarea câte unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenţă cererea creditorului.Dacă creditorii solicită a fi desemnaţi administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiţi, judecătorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propuşi de aceştia.
Prevederea de mai sus are aplicabilitate în situația prevăzută de articolul 66, punctul (7) din noul Cod al insolvenței care reglementează situația în care, ulterior înregistrării cererii de deschidere formulată de debitor, dar înainte de soluționarea acesteia, sunt formulate cereri de deschidere de către creditori.
Cererile creditorilor se vor înregistra direct la cererea formulată de debitor,  calificându-se drept declarații de creanță.
Având în vedere că cererile creditorilor se recalifică, ca și declarații de creanță, analiza acestora intră în atribuțiile administratorului judiciar, astfel cum este prevăzut la art.58, litera k.
Conform art. 5, punctul (19) din Legea nr.15/2014, un titular al unui drept de creanță dobândește calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură numai după admiterea cererii sale de către administratorul judiciar.

Analizând prevederile legale mai sus indicate, ar rezulta așadar că, transformarea cererii creditorului în declarație de creanță, păstrează caracterul nerezolvat al pretențiilor creditorului. Calitatea acestuia procesuală, rămâne astfel neconfirmată, până în momentul în care administratorul judiciar îi confirmă valabilitatea și-i admite creanța.

Astfel, în cazul soluționării într-o procedură necontencioasă a cererii debitorului, la care s-au conexat și cererile unor creditori prin care se solicită și desemnarea unui administrator judiciar, este nefiresc să se dea prioritate cererilor de desemnare administrator judiciari formulate de acești creditori, întrucât calitatea acestora și creanțele lor sunt încă incerte.
În situații precum cea analizată este esențial să se aibă în vedere că cererea debitorului se judecă în procedură necontencioasă. În cadrul acestei proceduri, judecătorul sindic analizează o cerere și observă dacă aceasta îndeplinește condițiile impuse de lege și dispune în consecință.
Mai departe, judecătorul sindic analizează cererea debitorului de numire a administratorului judiciar, în aceeași procedură necontencioasă. În cadrul acestei analize, observă că prin cererile creditorilor s-au formulat și alte propuneri de desemnare administratori judiciari, care vor avea prevalență față de propunerea debitorului.
În acest moment trebuie avut în vedere principiul accesorium sequitur principalae (cererea accesorie – cum este cea de numire a administratorului judiciar – urmează calea cererii principale, respectiv cererii de deschidere a procedurii insolvenței). Conform acestui principiu cererea accesorie de desemnare administrator judiciar formulată de debitor se va judeca în aceeași procedură necontencioasă.
În condițiile în care, judecătorul sindic numește un alt administrator decât cel propus de debitor, respectiv un administrator propus prin cererile formulate de creditori se încalcă caracterul necontencios al procedurii de soluționare al acestei cereri.
Ne aflăm, astfel, în situația în care cererea accesorie nu urmează calea cererii principale. 
Transformând cererea creditorului în declarație de creanță ar deveni firesc ca orice cerere accesorie declarației de creanță să urmeze soarta acesteia din urmă, creditorul putând să participe la procedură doar după admiterea creanței sale.
La felul în care se prezintă legislația asupra acestei situații, s-a putea spune că se încalcă liberul acces la justiție, debitorul fiind lipsit de posibilitatea de a prezenta motive pentru care înțelege să conteste calitatea de creditor al celui care formulează cererea sau să se opună numirii cerute de acesta pe motive ce nu pot fi cunoscute de judecătorul sindic.
În condițiile în care prima adunare a creditorilor dă posibilitatea majorității creditorilor să desemneze ca administrator judiciar practicianul în insolvență care, prin oferta depusă garantează recuperarea masei credale în cuantum cât mai mare, considerăm total nejustificată prevederea legală analizată în prezentul articol.

Dr. Mihaela MURARIU
Avocat, Florin IOVA

Inapoi