Care va fi impactul Brexit-ului asupra procedurilor de insolvență ?
Consecințele asupra procedurilor de insolvență transfrontaliere vor depinde în foarte mare măsură de modul în care va fi implementat Brexit-ul, însă nu va afecta planurile de reorganizare.
Introducere
Înțelegerea și stăpânirea unui atare domeniu, cum este insolvența transfrontalieră necesită cunoștințe temeinice din diferitele regimuri interne ale statelor în domeniul insolvenței, toate având proceduri distincte și reglementări privitoare la jurisdicție și recunoașterea procedurilor din alte state membre. Creditorii și debitorii caută cel mai favorabil sistem: în acest cadru, sistemul procedurilor de insolvență din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (în continuare ”Marea Britanie”) este, de obicei, considerat ca fiind ”concentrat pe creditor”.
În Marea Britanie, reglementările jurisdicționale și de recunoaștere a procedurilor de insolvență care se întind pe mai multe jurisdicții, sunt prevăzute de Regulamentul CE Nr. 1346/2000 și Legea Model UNCITRAL, din 1997 (denumită în continuare ”Legea Model”), care în Marea Britanie a fost implementat prin CBIR 2006 (Cross Border Insolvency Regulations 2006).
Cadrul legal internațional și al Uniunii Europene în privința procedurilor de insolvență
Principala trăsătură a Regulamentului nr 1346/2000 este aceea că produce efecte, la nivelul Uniunii Europene, ale procedurii principale, deschise într-unul din statele membre (mai exact statul Centrului de Interes al debitorului – așa cum este definit de Regulament), iar în același timp pot fi deschise proceduri secundare în alte state membre (unde debitorul are deschisă o reprezentanță, sucursală sau filială) conform legilor statului respectiv.
Noul Regulament UE cu nr. 848/2015 este un soi de „restilizare” a Regulamentului nr. 1346/2000 și se va aplica procedurilor de insolvență deschise începând cu 26 iunie 2017. Introduce, printre altele, câteva schimbări în alegerea jurisdicției și a legii aplicabile, procedurile secundare, publicitatea procedurilor de insolvență și reglementări pentru insolvențele grupului de societăți.
Legea Model – precum Regulamentele UE, care nu diferă, sub acest aspect, de Legea Model – nu urmăresc armonizarea legilor substanțiale privind insolvențadin diferite state, ci, mai mult, încurajează recunoașterea procedurilor de insolvență din alte state și cooperarea între jurisidicții. Unul din obiectivele esențiale este asigurarea recunoașterii procedurilor simplificate și desemnarea unui reprezentant al procedurilor din alte state.
Efectul principal al unei asemenea recunoașteri este asistența – necesară pentru conduita organizată și echitabilă a insolvențelor transfrontailere – acordată procedurii dintr-un stat terț: potrivit Legii Model, instanțele naționale ar trebui să coopereze ”în proporție maximă” cu instanțele străine și cu reprezentanții din alte state. Momentan, legislația bazată pe Legea Model a fost adoptată în 20 de state, inclusiv Statele Unite ale Americii, Regatul Unit, Canada, Japonia și Australia.
Atât Regulamentul Nr. 1346/2000 cât și Legea Model, adoptată de CIBR 2006, au plusuri și minusuri: prima garanteaza recunoaștere automată, însă se limitează la statele membre UE (dar ce se întamplă dacă Regatul Unit iese din UE?), cea de-a doua este mult mai limitativă cu privire la recunoașterea automată, însă nu se limitează la statele Uniunii Europene.
Consecințele Brexit-ului: Privire de ansamblu
Vor fi schimbări foarte mici pe termen scurt, în așteptarea aplicării Articolului 50 al Tratatului de la Lisabona și a procesului ce va fi declanșat pentru a permite Regatului unit ieșirea din Uniune.
Pe termen mediu și lung, când procesul de părăsire a Uniunii Europene va fi complet, consecințele Brexit-ului vor depinde mult de termenii acordului de ieșire. Oricum, putem prevedea următoarele:
•în lipsa unei prevederi specifice, Regulamentul Nr. 1346/2000 nu va mai fi aplicabil Regatului Unit (ceea ce înseamnă, pe scurt, că procedurile de insolvență comune Regatului Unit și statelor membre UE nu vor mai beneficia de recunoaștere reciprocă automată atât în Regatul Unit, cât și pe cuprisul Uniunii);
•Legea Model a UNCITRAL va continua să fie aplicabilă (acolo unde a fost adoptată);
•Procedurile de insolvență care nu fac obiectul Regulamentului Nr. 1346/2000 vor rămâne valabile în Regatul Unit pentru o companie străină atât timp cât are ”suficiente legături” cu Regatul Unit – spre exemplu acesta este cazul planurilor de reorganizare elaborate conform Legea Britanică a Companiilor din 2006.;
Dispariția instituției recunoașterii automate a procedurilor de insolvență din Regatul Unit
Cum Regulamentul Nr. 1346/2000 nu va mai fi aplicabil – cu excepția cazului în care, prin tratate bilaterale, se va conveni cu care state membre UE (sau cu UE în integralitate) – procedurile de insolvență din Regatul Unit nu vor avea parte de recunoaștere automată în UE.
Dintr-un punct de vedere practic, înseamnă ca beneficiarii britanici ai procedurilor de insolvență vor fi nevoiți să se bazeze pe legislația internă a Statelor Membre în care se urmărește recunoașterea procedurii, ale căror rezultate vor fi diferite, în conformitate cu jurisdicțiile specifice. Mai mult, acest lucru s-ar putea aplica procedurilor de insolvență transfrontaliere în desfășurare în Regatul Unit, pe baza procedurii prevăzute de Regulamentul nr 1346/2000.
Totul va depinde de cuprinsul acordurilor tranziționale (în cazul în care vor exista) care ar putea fi atinse între Regatul Unit și UE. Sub acest aspect, pot fi evidențiate două scenarii de bază:
•Regatul Unit și UE ar putea cădea de acord ca legislația UE continuă să se aplice;
•Regatul unit intră într-o serie de tratate bilaterale cu cât mai multe dintre statele membre UE.
Absența recunoașterii automate a procedurilor de insolvență străine
Pe de altă parte, se pare că Regatul Unit nu va fi obligat să recunoască în mod automat procedurile de insolvență din Statele Membre UE, iar instanțele din Regatul Unit ar putea opta pentru deschiderea procedurilor de insolvență în relație cu companiile încorporate în afara Marii Britanii și fără a avea centrul de interes în Regatul Unit.
Sub acest aspect, CIBR 2006 ar putea ajuta un debitor dintr-o procedura de insolvență străină, care caută recunoaștere și asistență din partea instanțelor Britanice. În cazul de față reprezintă o problemă faptul că doar câteva state membre UE au adoptat Legea Model a UNCITRAL (mai exact, Grecia, Polonia, România și Slovenia).
Nici Legea Insolvenței 1914 (modificată în 1986) nu poate oferi ajutor, întrucât niciunul dintre membrii UE, din prezent, nu poate fi considerat ”stat sau teritoriu relevant”, în conformitate cu Secțiunea 426, cel puțin, nu în sensul de la momentul adoptării actului, când o asemenea definiție se referea la state strâns legate de Imperiul Britanic.
Planuri de reorganizare (Schemes of arrangement)
Un ”instrument” disponibil atât pentru companiile din Marea Britanie, cât și pentru cele străine, cu șanse mici de a fi afectat de Brexit, este reprezentat de planurile de reorganizare, deoarece excede atât scopului Regulamentului nr 1346/2000, cât și a noului Regulament nr 2015/n.848.
Instanțele Britanice – atât timp cât a fost recunoscută o ”conexiune suficientă” cu Regatul Unit – au fost receptive la a aproba planuri de reorganizare care afectează companii străine (concept cu o interpretare largă), când instanțele sunt convinse că planul este capabil să fie implementat în jurisdicția în care sunt situate activele companiei debitoare: sub acest aspect, efectele Brexit-ului asupra celorlalte regulamente UE referitoare la recunoașterea hotărârilor și a alegerii legii forului vor trebui avute în vedere.
Concluzii
În prezent, felul în care Brexit-ul va fi dus la îndeplinire și impactul real pe care îl va avea asupra procedurilor de insolvență transfrontaliere, aflate sub reglementările Regulamentului nr 1346/2000, nu pot fi prevăzute cu acuratețe.
Beneficiile asigurate de Regulament, atât în ce privește reducerea incertitudinii, complexitate, costuri și rezultatele pentru creditori sunt binecunoscute: asemenea beneficii au fost garantate atât cât privește deschiderea de noi proceduri de insolvențp de către instanțele Britanice, cât și în ceea ce privește recunoașterea acestora în restul Uniunii Europene.
Fără un mecanism alternativ de a menține toate acestea, este probabil ca – cu excepția, poate, a planurilor de reorganizare – reputația internaționala a Regatului Unit, de sistem atractiv -”concentrat pe creditori” - pentru procedurile transfrontaliere de insolvență și restructurare, să fie afectată.
Articol de Fabio Morelli, preluat si tradus de pe www.nctm.it
Inapoi