ISOP Logo

CESIUNEA CREANȚELOR BUGETARE ÎN PROCEDURA INSOLVENȚEI, MIT SAU ADEVĂR?

Procedura de cesiune a creanţelor bugetare poate fi iniţiată de creditorul bugetar,respectiv organul fiscal central, care s-a înscris în tabelul definitiv de creanţe cu creanţe bugetare, denumit în continuare organ fiscal.
Pot face obiectul cesiunii creanţele bugetare înscrise de organul fiscal în tabelul definitiv de creanţe, rămase nestinse la data încheierii contractului de cesiune.

Cesiunea creanţelor bugetare poate avea loc numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a)     preţul cesiuniieste cel puţin egal cu valoarea creanţelor bugetare, asigurându-se recuperarea integrală a creanţelor bugetare înscrise în tabelul definitiv de creanţe

                b)    plata preţului cesiunii şi recuperarea creanţelor bugetare se realizează într-o perioadă de maximum 3 ani de la data încheierii contractului de cesiune.

                c)  cesionarul justifică un interes public învederea cesionării creanţei;

                d)  constituirea de garanţii, cu excepţia situaţiei în care plata se efectuează integral până la data încheierii contractului de cesiune.

În înțelesul legii, prin justificarea unui interes public se poate înţelege:

a)justificarea necesităţii cesiunii creanţei în vederea menţinerii scopului pentru care cesionarul a fost autorizat/contractat de o autoritate sau instituţie publică să presteze unserviciu public şi care se află sub supravegherea şi controlul unei autorităţisau instituţii publice;

b) justificarea necesităţii cesiunii creanţei ca fiind de interes public, în vederea rezolvării oricăror probleme, fapte sau evenimente locale ori naţionale cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii;

c) orice alte justificări din partea cesionarului, relevante în dovedirea interesului public privind cesiunea creanţei.

Conform Legii 477/2004 privind Codul de conduită a personalului contractual din autorităţile şi instituţiile publice,abrogată în prezent și înlocuită de Codul administrativ:

”interesul public este acel interes care implică garantarea şi respectarea de către instituţiile şi autorităţile publice a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor, recunoscute de Constituţie, legislaţia internă şi tratatele internaţionale la care România este parte, precum şi îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, cu respectarea principiilor eficienţei, eficacităţii şieconomicităţii cheltuirii resurselor;

Codul administrativ, însă, desi elaborat în scopul reglementării activităților de ”satisfacere a interesului public”, omite să definească interesul public sau, s-ar deduce că acesta este un fel de fetiș la care se închină autoritățile.

În limbajul cotidian, sintagma ”interesul public” este utilizată cu sensul ” ce urmăreşte bunăstarea generală”.

Dacă avem în vedere că bunăstarea este definită ca acea stare de bine, de prosperitate, de fericire la care aspirăm cu toții, în sens larg, bunăstarea generală ar trebui să fie o caracteristică a întregului popor, a societății în ansamblul său. ( o teorie foarte cunoscută de cei care au trait și vremurile comunismului- altfel spus- epoca de aur a trecut- mentalitățile au rămas).

Pare a fi, mai degrabă, un concept utopic care demonstrează cât de dificilă sau subiectivă este punerea în practică a prevederilor legale sus indicate.

Cu toate acestea, este o inițiativă lăudabilă care ar trebui interpretată și valorificată.

Având în vedere comportamentul creditorului fiscal în procedura insolvenței, care, constrâns de proceduri interne absurde și de lipsa oricărei forme de autonomie decizională, blochează practic, prin intervențiile sale, procedura, este totuși lăudabil că, pentru o șansă reală de recuperare a creanței, în cuantum cât mai mare, creditorii din alte categorii decât cele fiscale, au posibilitatea preluării creanțelor fiscale cu plata acestora într-un termen de până la trei ani.

Inapoi